CULTURA / HORA FRĂŢIEI

Si cum spuneai, Bădie dragă,

Să nu luăm lumea prea-n serios –

Că e de râs, şi e de şagă –

Şi nu-i de suflet, ci de os –

 

Şi făr’de os, şi-un suflet,  parcă,

N-ar suferi aşa frumos –

Doar amândouă, într-o barcă,

Când râd, când plâng, prea păcătos –

 

Pe lume, veşnic, e un teatru –

Dar e şi-un joc de lapte-gros –

Numai că laptele e acru,

Şi-i călărit cel mai  milos –

 

Cel Mare, veşnic, e călare,

Cel mic, în mare,-i călărit,

Şi ştiu, Bădie, că te doare,

Dar asta-i Lumea de iubit –

 

Şi ştiu, Bădie, că-ţi sunt  frate,

Şi că mi-eşti frate, şi mă duci

Acolo unde ţara bate

În două inimi de haiduci…

17 ianuarie 2012