Este interesantă și verosimilă părerea lui Mihail Sadoveanu.
Adam și Eva au avut o anumită vârstă în Eden sau dacă nu (pentru că probabil acolo nu exista timp: „căci ne ucide timpul, / nu viața și iubirea” – T. Arghezi), măcar aveau înfățișarea unei vârste, care să fi fost, să spunem, treizeci și trei de ani, precum avea Iisus când a fost răstignit. Fiul Domnului reprezintă pe Adam perfect și de vreme ce la treizeci și trei de ani a fost ridicat pe cruce, înseamnă că atunci a fost alungat și Adam din paradis, la echivalentul a ceea ce ulterior pe pământ însemna o asemenea etate; firea adamică de la acest moment înainte trebuia refăcută. Dacă o secundă Iisus ar fi gândit ceva rău, din pornirea firii omenești pe care o avea, despre cei care l-au condamnat, biciuit sau străpuns cu sulița, dacă numai puțin ar fi zis, fără continuare: O, fi-v-ar!, misiunea lui, de a ne reînnoda pe noi, oamenii, la sfințenie, la credința în sfaturile date de Dumnezeu Tatăl, s-ar fi compromis – numai de la interjecția O!; poate Dumnezeu ar fi desființat specia Om, considerând-o incorijabilă, după cum era să se întâmple ulterior, dar pentru un singur om drept, pentru Noe, a renunțat, dovedindu-și mila. Cu alte cuvinte, câtă vreme va exista o singură persoană corectă pe glob, lumea nu va pieri. Însă care să fi fost bucuriile cuplului primordial? Orașele? Dacă erau plasați în afara timpurilor poate aveau ocazia de a zări, ca pe fereastră, aspecte din mediul și timpul pe care-l vor popula ei și copiii lor. Verdeața pomilor? Căprioarele – înfășurate, probabil, ca într-o pânză transparentă, ușoară, în efectele trecerii timpului, pentru a nu plictisi cu aceeași aparență pe cei doi contemplatori? (Vârste numai animalele aveau. Primii oameni nu depindeau de hrană. Nu aveau senzația de foame.) Cântecul din crengi, al păsărilor raiului?
Paradisul timpului petrecut în Eden a fost credința fără cusur, pe care sper ca noi să n-o fi pierdut, care aducea singurilor strămoși, trăitori acolo în paradis, o stare de eternitate fără boli, fără suferință; duhul suflat peste ei, la alcătuire, de Creator, era proaspăt. Cum ne-am fi născut în Eden noi?
Fii primul care comentează