Nu pot să fac nimic să-ntinereşti….

Nu pot să fac nimic să-ntinereşti…

Să-ţi fiu copil de minus primăveri…

În tine să fiu   ziua  cea de ieri,

Să  te  servesc copilării, din ceşti…

Să fii copil, şi eu să-ţi fiu copil…

Atâta doar, să te privesc din cer…

Atâta doar, iubindu-te, să –ţi cer

Să nu îţi scuturi  floarea de april –

Să stai, la fotograf, pe-un aşternut,

În straie ţărăneşti, şi cu broboadă,

Să ţii în mâini păpuşa, să nu-ţi cadă…

Din ochii ei de fragi, să te sărut …

Nicicând să vină timpul să mă naşti,

Să-ţi fiu mereu copil,  în orice floare –

Să-ţi suflu eu, pe rană, de te doare –

Să îţi adorm la sânii  isihaşti –

Când timpul va să pară că te cheamă

Să înflorim în taină, în april,

Eu, tot copilul tău, şi tu, copil,

Îmbrăţişaţi  în veşnicie, mamă…

Fii primul care comentează

Lasă un răspuns