Se povestea ca undeva, o fiinta
Din alte lumi, te asculta senin,
Si-ti implinea, pe loc, orice dorinta,
Atat era de plina, de preaplin –
Si-n tinerete, am plecat devreme,
Sa intalnesc faptura de nespus,
Si am catat atat de multa vreme
Ca insasi existenta , mi-a apus –
Tarziu de tot, intr-o padure muta,
Am intalnit fiinta cea de vis –
Si cate nu i-am spus, dar ea, tacuta,
Luminile privirii si-a inchis –
Doar cand sa plec, batranul, deodata,
A murmurat la masa de taceri:
“Nu era vis sa nu-mplinesc odata –
Dar nu mai am puteri sa fac ce-mi ceri!
Ramai in locul meu, unde se cere,
Sa implinesti dorintele oricui,
Acum, cand nu mai ai nici tu, putere!”
Si am ramas, neputincios, in locul lui…
8 august 2012
Fii primul care comentează