Oda ocupaţiei

Prin iarna lumii, cruntă şi cerbice,

Hălăduim – popice şi arşice –

Cu cât mai vânturat ne este traiul,

Cu-atât, în groapa lumii, zidim Raiul –

 

Nici nu se ştie cine nu ne muşcă –

Cei singuri – liberi – sau cei mulţi – din cuşcă –

Nici nu se ştie cine ne sugrumă –

Călăii noi, sau  cei de-aceeaşi mumă –

 

Nici nu se ştie care mai e scopul –

Să tot ridici, sau să dobori –  tot topul –

Nici nu se ştie care mai e ţinta –

Noi suntem cărţi –  progresul este chinta –

 

Şi alţii vin, şi alţii, mereu pleacă,

În tragi-comedia geto-dacă,

În Iudo-Iubeiada cea creştină,

Întotdeauna alţii sunt de vină –

 

E bine că e toamnă, deocamdată –

Avem de muncă, şi avem de plată –

E bine că avem o ocupaţie –

Că suntem ocupaţi – şi avem raţie –

 

12 octombrie  2012

( zi de salariu )