A venit bunica

A venit bunica, de prin ceruri, jos,

Să se-nchine-n strană,  Domnului Hristos.

Părul, ca argintul, mâna, cum e ceara,

Dreaptă, cum e grâul, bună, cum e ţara…

 

N-am văzut, pe lume, să se-nchine-un munte,

Cum îşi duce buna, dreapta ei, la frunte.

N-am văzut pe lume, legănat de coasă

Lacrima să-i taie Domnului în casă.

 

Câtă rugăciune nu a adunat

Cinei cea de taină, pusă lângă pat?

Înăuntru-i, lacrimi câte nu a strâns

Să nu-i vadă cerul hohotul de plâns?

 

Câţi orfani în lege, cum a fost şi dânsa

N-au avut o casă-n inima ei, plânsa?

Câţi copiii din ceruri nu i-au fost fraţi vii,

Pâna când, pe buze, sângele – i ţâşni?

 

Doar aici, în strană, sub povara humii

De muncit, ca roaba, alor ei, şi lumii,

N-a ajuns bunica… doar acum, pe când

A venit din ceru-i sufletul  flămând …

 

Şi se tot închină, pentru fiecare

Palmă, pumn, sudalmă, şuturi din picioare

Câte-a luat în viaţă, şi de la bărbat,

Şi de la o lume, care a tot dat …

 

Cât era de bine, ea stătea cu frică…

Şi ducea o casă-n cârca-i de furnică…

Sub obroc ţinându-şi marele ei viciu –

Căci avea păcate –  NU AVEA SERVICIU…

 

Şi acum, când lumea-i plină de păcate,

Căci servicii n-are, nici în străinătate –

Coborâ bunica, pe pământ, din cer –

Să se roage pentru cei ce n-au, şi cer…

 

Ce să le dea dânsa? Dintr-un boţ de duh,

Care-şi face cruce dreaptă, prin văzduh?

Ce să le dea dânsa? Dintr-un boţ de ţară,

Care vrea o pâine, însă nu mai ară?

 

Ce să le dea dânsa? Ce-a muncit un car,

Fără de tăgadă, fără de salar?

Ce să le dea dânsa? Care şi-a dat tot?

Ultima suflare, pentru vreun nepot?

 

A venit bunica, de prin ceruri, jos,

Să se-nchine-n strană,  Domnului Hristos.

Părul, ca argintul, mâna, cum e ceara,

Dreaptă, cum e grâul, bună, cum e ţara…

25 octombrie 2012