Oda

 

O lume isi bazeaza intelesul,

Pe oameni ce-si stiu bine interesul.

Ce straniu ii acopera firescu’

Lumina lui Balcescu, Eminescu…

 

Sa-ti fie viata trudnica pomana,

Sa vindeci tarii rana dupa rana,

S-o pui, ca pe-o icoana, mai presus

De cei ce-i sunt mancurti, sau zei, de sus…

 

Si din atatia strambi si farisei,

Tu sa visezi perfectiunea ei,

Macar in scris, si-n dragoste, s-o dai

Picior de plai, pe gura ei de rai…

 

Sa nu primesti, din lume, mai nimic.

Pomana sa nu ceri, sa fii un spic

Ce e menit  doar arderii, mereu –

Dintr-un  fitil de inima de seu…

 

Cand Iude vad, si sus, pe firmament,

Si jos, stahanovist, sau indolent,

Eroii ei, prin jertfa,  Romaniei

Acopera  stigmatul infamiei…

 

23 mai 2013