Au existat candva acesti copaci.
Aceste scuturi, obrazare.
Acest muzeu donat copiilor de-a incalare.
Un chiup cu daci.
Au existat secara, graul.
In ele, se pierdeau cei mai semeti dusmani.
Uitau de ei, uitau in spice fraul.
Ii intalnea pesemne ramul, raul…
Se intorceau doar caii, peste ani.
Si-aceia, deocheati.
Grau a ramas, dusmani nu s-au pastrat.
A existat candva si-un Imparat…
Au existat, dar cine tine minte?
Posada peste Podul cel Inalt,
Calugarenii unui Domn cu minte,
Si alte locuri unde si-au pierdut
Multi nevoiasi in painea noastra-un dinte…
Putini din ei s-au identificat.
A existat o masa mare-ntinsa
Rotunda. Langa ea ne-am asezat.
Pe scaune nu sta nimeni. E aprinsa
Lumina priveghind din vechiul sat…
1977
Fii primul care comentează