Se bate-ntr-una, undeva, in fiare,
Sau poate bate-aproape, un vecin,
Sau poate ca in gandul – inchisoare,
Iisus imi bate: scrie, ca sa vin…
E noapte. Nu am lanturi. Nu ma doare.
Nici frigul nu ma musca cu venin.
Si totusi, de ce binele ma doare?
Cand tot, il am, si-mpart asa putin?
Ar trebui sa scriu la lumanare.
Sau eu sa bat, in tevi, cu glasul plin.
Un lung apel de noapte, o chemare,
Spre cei inchisi cu mine, in destin.
Ar trebui. Dar n-am indemanare,
Ca Atlas, Globul Pamantesc sa-l tin,
Intr-o cuminte, mare sarbatoare,
In care, parintesc, vei fi, senin,
Lumina ce ne spala pe picioare…
19 februarie 2014
( seara )
Fii primul care comentează