( gand , privind icoana lui Iisus Hristos, din dreapta, in Biserica Maresalului Drojdie de pe Fundul Butoiului, dupa ce m-am inchinat icoanei Fecioarei Maria cu pruncul, si mana de argint, si zugravelii Patriarhului Teoctist, in picoare )
( colaj )
N-am sa pricep niciodata de ce se bat in Ucraina,
De ce se bat in Crimeea,
De ce se bat in Venezuela, de ce se bat…
Ne-am batut si noi, intre noi,
Pana la total non-combat.
Ne-au mai ramas numai rugaciunile
De luptat.
Ma intreb ce era de aflat.
Ca Lumina nu creste in intuneric?
Ca nu e bine sa sforai, dupa o zi de luptat?
Ca nimic nu valoreaza mai mult,
Decat un zambet daruit celor care nu l-au purtat?
Si toate se-ntampla la timpul prezent.
Asta nu e filozofie, nu e martisor, nu e teatru, nu e meci, nu e banc.
E ce e.
E, sau nu e? Spuneti franc.
Pace? Pe Pamant? Iubire? Dragoste? Fericire? Fratie? Sanatate?
O, de-ar fi numai prostie…
Invingatorul ia tot?
Luati Pamantul, Luati Universul, Luati Timpul, Luati Intregul Complot,
Va fi, iar, Romanie.
Din solda, nu poti sa iti cumperi o paine.
1 martie 2014
Fii primul care comentează