Urat imi e de satul vostru-n care
Mi-au dat ceva, doar cei care ati fost –
Si laude cu ai lor, si de mancare,
Doar cei ce-au stors, din partea voastra, rost –
S-au dus copiii lor in lumea mare –
O veste n-am primit, de pe la ei –
Ca ati tot rupt, din zilele cu soare,
Sa aiba si ai lor, din voi, temei –
Sa n-asteptati sa vin sa cer iertare –
Ca n-am facut un Rai pentru misei –
Cand niciun neam, nu si-a facut carare
Spre slabiciunea mea, pentru ai mei –
Doar si-a vazut de sine, fiecare –
De-am dat vreun semn, de glas, de scris, de toaca –
Ecoul a venit in gura mare,
Cu laude goale, si ciopliri de claca –
Eu ce sa cant? Mormintele, betia
Singuratatii voastre, in pustie?
Eu cint, sub cerul liber, Romania,
Parinti, bunicii, imi sunteti Romanie –
Si eu va pomenesc, si de acia –
Din carnea inimii, taiata ca o glie –
Iubirii voastre, nu pot eu, simbria,
Sa ii platesc – din muntii de hotie –
De-aceea, singur, de-as gasi iar drumul,
Spre crucile ingramadite-n pace,
Cu Tine, Doamne, un izvor as face,
Sa bea din palma voastra, tot nebunul –
Sa rada-n fata mortii, si sa joace –
5 aprilie 2014


Fii primul care comentează