În brațele tale, femeie maură
În negru, mergând pe cămilă
Cu soarele negru, arzând în pupilă,
Și rodia luminii, sorbindu-ti gură –
Petrolul Saharei , ca trupul tău, arde,
Mai stins decât fildeșul nopții,
De n-ai avea templul, sub pavăza porții,
L-aș frânge-ntr-o mie de hoarde –
Se scurge tot sângele negru –n cocoașa
Ce trupul de veghe, îți ține –
Odată cu dânsul, mă arzi și pe mine –
Cu toată Planeta ta, lașa –
Și ies să îmi vezi pustiirea , sărmană,
Să nu te mai bucuri, bolnavă,
Când iei fericirea , și-mi dai doar otravă,
Dar nu mai ești…. Fată Morgană….
29-30 septembrie 2014
Fii primul care comentează