De-n lume totul e pierdut,
Şi biruieşte-n toate, falsul,
De e sfârşitul, început:
“Ridică mâna! Pune pasul!”
De-n găuri negre ne grăbim,
Dansând fără speranţă, valsul,
De-i Universul, ţintirim:
“Ridică mâna! Pune pasul!”
De vin planete peste noi,
Sau mersul lumii-şi află masul,
De e Potopul de Apoi:
“Ridică mâna! Pune pasul!”
De-atâţi nebuni cuceritori,
Măsurii celor buni, iau glasul,
De când te naşti, până când mori:
“Ridică mâna! Pune pasul!”
De nu e bine nicăieri,
Şi răutatea umple tasul,
Atât – copiilor – să ceri:
“Ridică mâna! Pune pasul!”
30 august 2012
Fii primul care comentează