Lansările, de orice natură, sunt momente de sărbătoare (mai puțin pentru Elon Musk) pentru că trimit către omenire și pentru oameni valori materiale și spirituale care să contribuie la evoluție și la progres. De aceea, vinovatul de acest eveniment (instituție ori persoană fizică) se bucură să aibă alături prieteni, colegi, personalități, specialiști în domeniul respectiv cu care să împartă bucuria izbândei, dar gata să primească sugestii și, de ce nu, observații critice care l-ar ajuta să îmbunătățească și respectiva realizare și altele proiectate și așteptate.
Dacă atunci când se lansează nave de sute de mii de euro sau dolari, constructorii își permit să le boteze spărgând de carena vasului sticle de șampanie scumpă, în cazul unor „scârța-scârța pe hârtie” relele care ar putea însoți cartea, în lipsa acestui botez sunt alungate simbolic cu pahare (mai totdeauna de unică folosință) în care spumegă sau nu un vin obișnuit, o tărie „de la mama ei”, ori o cola, un suc, ori chiar „apă chioară” (etimologie populară după „apă chiară”, adică pură, curată, clară) răsfățul șoferilor de ambe sexe, ori al clienților fideli ai Catenei, Donei și ai altor drogherii cu nume ciudate sau exotice.
Lichidele cu pricina se găsesc din belșug în comerțul concurențial, mai puțin de acela care amintește de obârșie, adică de „mama ei”. Dar pentru ca tipicul să fie respectat fără cusur, intervin prietenii. Ei au „de la țară” (în vechiul Regat), ori „de la sat” (în Banat și Ardeal) tăria cu pricina și fără să fie rugați se oferă cu generozitate să-l ajute pe autorul rămas fără cei „de la țară” aducând în recipiente mici „esențele tari”.
Gesturile acestea (necostisitoare, aparent mărunte, dar firești și sincere) sunt de fapt lucrul acela fără de preț care ne întărește convingerea că PRIETENIA n-a rămas doar un cuvânt de dicționar și că , parafrazându-l pe Macedonski, MAI SUNT ÎNCĂ OAMENI, MAI SUNT.
P.S. Noilor mei prieteni de la UZPR, Filiala Timiș, toată gratitudinea!
Gh. I. Ciulpan