Astăzi, anno Domini 2025, aprilie 14 la săptămânala ședință de lucru a U.Z.P.R. Filiala „Valeriu Braniște”- Timiș, chiar sub oblăduirea președintelui Ioan David și având ca invitat de excepție pe Sfinția Sa protopopul Zaharia Pereș am găsit o explicație, vreau să cred logică, a cugetărilor formulate de Mihai Eminescu într-una dintre poeziile sale publicate postum:
„Când aud vreodată un rotund egumen,
Cu foalele-ncinse şi obrazul rumen,
Povestind că viaţa e calea durerii
Şi că pocăinţa urmează plăcerii,
Mă întreb: „Acesta poate ca să ştie
Cum este viaţa, cum cată să fie?.”
Cu foalele-ncinse şi obrazul rumen,
Povestind că viaţa e calea durerii
Şi că pocăinţa urmează plăcerii,
Mă întreb: „Acesta poate ca să ştie
Cum este viaţa, cum cată să fie?.”
Declicul s-a produs când Sfinția Sa relata o întâmplare reală la care a fost martor și participant în ținutul binecuvântat de la Muntele Athos. Acolo un prelat habotnic condamna vehement orice abatere de la canoanele religioase, neglijând faptul că omul ca ființă trecătoare trebuie să încerce și plăcerile vieții. Am înțeles astfel că poetul nostru național nu condamna egumenul în sine, ci doar excesul nemotivat al habotnicilor.
Mulțumesc și sărutăm dreapta, părinte protopop!
Gh. I. Ciulpan
