Ce rămâne la Muzeul Național de Artă din Timișoara „Când Lumea Se Frânge”? Până în 15 februarie 2026 – „Grafica Miturilor Ultimului Ceas”

Vernisajul expoziției „Când Lumea Se Frânge. Grafica Miturilor Ultimului Ceas / When the World Breaks. Drawings of Last-Hour Myths” va avea loc mâine, 17 decembrie 2025, la orele 17,00, în Galeria „Parafraze”, aflată la etajul al II-lea al Muzeului Național de Artă Timișoara. Accesul va fi gratuit.

Vor expune studenți de la specializarea Grafică din cadrul Facultății de Arte și Design a Universității de Vest din Timișoara coordonați de prof. univ. dr. Adriana Lucaciu și asist. asoc. drd. Victor Drujiniu.

Antonia Burchiu, Corina Petrehele, Corina Marielena Florica, Clara Denisa Iurchevici, Denis Ene, Dragoș-Toma Teodorescu, Evelin-Beatrice Baumann, Francesca Ababei, Gabriel-Ioan Dobre, Gabriel Andrei Badea, Haritina Trușcă, Ida Maria Gavra, Karina Feier, Luiza Maria Ispas, Mihai Octavian Hristea și Patricia Elena Tărăbuță constituie „o nouă generație de artiști, care transformă mitul ultimului ceas în speranța începutului”, afirmă reprezentanții instituției de cultură situate în Piața Unirii.

Printr-o abordare vizuală contemporană, lucrările de bandă desenată „Când Lumea Se Frânge”, ce vor putea fi vizionate până în 15 februarie 2026, invită publicul „să privească sfârșitul ca pe un moment de reflecție și reconfigurare, nu de dispariție”. Acestea propun „o incursiune în miturile sfârșitului lumii, de la apocalipsele antice la scenariile post-umane ale prezentului. Distrugerea este tratată nu ca final, ci ca prag al transformării: focul, apa și ruina devin începuturi, iar grafica funcționează ca un limbaj al memoriei și al urmelor”.

Realizată în contextul amplului proiect muzeal „Fragilitatea Eternului. De la Pompeii la Grand Tour până astăzi”, cu susținerea curatoarei Andreea Foanene, expoziția devine o fereastră deschisă spre un posibil viitor. „Fără a ilustra literal catastrofa”, tinerii propun „viziuni simbolice despre ceea ce rămâne după prăbușire: forme, semne, fragmente și posibilitatea unei noi ordini”. Lucrările lor reflectă „anxietățile actuale legate de colapsul ecologic, instabilitatea digitală și fragilizarea relației dintre om și natură, plasându-le într-un dialog cu marile mituri ale regenerării”.