Istoria oferă multe mărturii legate despre arenă, ca spațiu cultural, unde se adunau membrii comunității, în special ca să urmărească spectacole artistice sau confruntări sportive. Timișoara, nu demult Capitală Europeană a Culturii (2023), a rămas pe nedrept sărăcită de o arenă, pe măsura dimensiunii și valorii propriei populații. S-a scris, dar mai ales s-a vorbit mult despre lipsa actuală a unui stadion cu o anvergură corespunzătoare, tocmai în capitala Banatului. Deja uitatul stadion, „Dan Păltinișanu”, construit în 1963, era la vremea respectivă al II-lea ca mărime din România. A fost un spațiu cultural-sportiv multifuncțional. Pe lângă meciurile de fotbal ale echipei POLITEHNICA Timișoara, stadionul a găzduit și meciuri internaționale ale echipei reprezentative ale României. De asemenea, de neuitat rămân concertele susținute de celebrele Lepa Brena (1984 – 65.000 de spectatori) și Shakira (2006 – 20.000 de spectatori), sau festivalurile „Speranței” (2008 – 4 zile, peste 50.000 de participanți, respectiv „Diskoteka”, (2019 – 3 zile, peste 100.000 de spectatori).
În ultimii ani, celebrul stadion a fost superficial întreținut, fapt care a condus la degradarea acestuia, fiind necesară închiderea în 2022 și demolarea în 2025, fără să fie asigurat un altul în loc, competitiv, după noile standarde. Succesiv, administrațiile post-decembriste au neglijat subiectul „marea arenă” pentru Timișoara. Nici „zvâcnirea” de acum 16 ani, cu începerea construirii unei Săli polivalente de 2.500 de locuri nu s-a dovedit de bun augur, aceasta fiind încă nefinalizată, un alt record de dezinteres și/sau incompetență. Un politician local zeflemist, se exprima mai anul trecut: „Ce ne trebuie stadioane și săli de sport ? … Și-așa nu mai avem sport de performanță la Timișoara” … Și totuși există voința timișorenilor pentru sport, se face chiar și performanță, dar lipsește deocamdată cadrul adecvat, infrastructura competitivă.
De toată lauda este acum modul în care s-au unit forțele locale și județene în jurul clubului politehnist, pentru ca POLI să renască. Au început să se vadă și rezultatele. Lumea se înghesuie pe stadionul „Electrica”, cu fiecare etapă desfășurată acasă, ocupând complet locurile incomode. Galeria continuă cu și mai mare entuziasm, să fie „de top”.
Reușind calificarea în grupa A din Cupa României, echipa Politehnica Timișoara urma să joace în prima etapă meciul cu Rapid București acasă la Timișoara, pe un stadion omologat pentru acest nivel de competiție. Doar că, … „acasă” nu avem deocamdată așa ceva. A venit soluția: POLI a jucat „acasă”, pe Stadionul Municipal din Sibiu, în seara zilei de 3 septembrie, a.c.
Cu toate că POLI a jucat în deplasare, pe un teren neutru, interesul pentru participarea fizică a fost extrem de mare. M-am bucurat să mă număr printre cei 48 de ziariști acreditați pentru acest meci. Procesul de acreditare a cuprins și o listă de 39 de reporteri fotografi.
Apreciez că organizarea meciului a fost impecabilă, dovedindu-se existența în sine a unei relații speciale dintre comunitățile sibiene și timișorene, ambele încadrate la categoria „provincie”, dar care au deținut pe rând titlul de Capitală Europeană a Culturii. În ajunul meciului am participat la o Conferință de presă, la care, antrenorul Dan ALEXA și căpitanul de echipă Romario BENZAR au răspuns întrebărilor jurnaliștilor prezenți. Moderator a fost sufletistul om de presă sportivă, Octavian STĂNCIOIU.
La ora începerii meciului, (20,30), în tribunele stadionului s-au adunat 7.692 de spectatori, dintre care foarte mulți timișoreni. Lovitura simbolică de începere a fost acordată de celebrul jucător al anilor ’90, component succesiv al ambelor echipe din teren, Marcel BĂBAN.
Gazonul arăta impecabil, iar iluminatul fără reproș. Atmosfera din tribune a fost excelent animată de concursul celor două galerii, active dar decente, cunoscută fiind amiciția dintre ele. Fiecare și-au susținut frenetic, dar cu demnitate echipa favorită. Frecvent întreaga masă de spectatori a răspuns cu aplauze prestația bună de pe teren. Am urmărit cu toții un spectacol fotbalistic plăcut, disputa echilibrată de pe teren fiind bazată pe valoare tehnică individuală și pe joc de echipă. Diferențierea pe tabela de marcaj a apărut abia în final, când Kamara a marcat în minutul 85, respectiv Bubania, în minutul 88 a pecetluit victoria echipei Rapid. Cu toate că rezultatul a fost unul amar pentru timișoreni, galeria noastră și-a manifestat cu fair-play respectul pentru învingători, dar accentuând continuarea susținerii și încurajării echipei favorite. Ca la teatru sau operă, jucătorii și-au salutat susținătorii, iar spectatorii și-au aplaudat sportivii din arenă.
După căderea cortinei, fiecare participant și-a văzut de drum, în mod civilizat, fără incidente. Am simțit și eu gustul amar al înfrângerii dar, am rămas cu fruntea sus, având satisfacția petrecerii celor 2 ore plăcute pe o arenă sibiană modernă, frumoasă, atât de ofertantă pentru marile spectacole cultural-sportive. Sunt convins că majoritatea timișorenilor prezenți au apreciat condițiile „de-acasă” de la Sibiu, visând la finalizarea, mult promisă acum, a arenelor aflate în plan sau în construcție și la Timișoara.
Folosesc acest prilej să transmit decidenților mesajul de a nu precupeți nici un efort pentru finalizarea noului stadion „Eroii Timișoarei”, de pe Calea Buziașului, precum și a Sălii Polivalente de pe strada Profesor Doctor Aurel Păunescu Podeanu. Pentru fanii fotbalului timișorean, împlinirea va fi odată cu construcția și darea în exploatare a noului stadion „Dan Păltinișanu”, care va avea o capacitate de 32.000 de locuri, adică aproape 10% din populația orașului.
Realizarea acestor obiective nu trebuie privite ca făcând parte din planul exclusiv a vreunui politician ales sau a unui partid, ci ca imperative actuale în folosul cetățenilor Timișoarei. Ele completează ansamblul numit generic ARENĂ a orașului, reprezentând nu doar amenajări cu destinație sportivă, ci spații contemporane pentru comunitate, care-și rezervă șansa unui important impact social, cultural, economic și chiar simbolic, în care se întâlnesc sportul, spectacolul, identitatea comunitară, comunicarea publică și industria divertismentului.
Să ne fie mai bine, acasă la Timișoara!
