Iubito, ce salcâm ţi-a dat sărutul
Să mi-l întinzi, în mugur, mai departe?
La umbra lui, să stau şi după moarte,
Fără să aflu vieţii, începutul?
Cum ţi-aş cuprinde miezul, cu-mprumutul
Furat atât de blând, din raza pură
A gurii tale, tandre precum lutul,
Să-i simt duhovniceasca ei arsură!
Ce frunze suntem astăzi, mână-n mână,
Intrând în rădăcina de argint
A dulcilor salcâmi, ce ne amână
Aflarea noastră-n florile ce mint?
Mai trece-o iarna, una, poate două,
Vom fi salcâmi cu flori – şi ne vom da
Sărutul vechi, prin alţi copii de rouă,
Ce vor călca iubirea ta, şi-a mea…
24 noiembrie 2011
Jianu Liviu-Florian
Fii primul care comentează