Cum îţi este viaţa, rană,
De te-nşeală o icoană,
Şi te lasă, pe pământ,
Şi se culcă, cu un sfânt?
Din pogorământ ce-ţi cântă,
Din iubirea ei de sfântă,
Cum îţi stăruie, în rugă,
Jurămintele-i pe fugă?
Cum i-agăţi de ziduri goale
Rugăciunea vieţii tale,
Şi icoana, dintre sfinţi,
Te trădează, pe arginţi?
Cum întreaga ta credinţă,
Ce ţi-ai pus-o într-o fiinţă,
Intră toată-ntr-un hot-dog,
Fleşcăit, de boşorog?!
Cum te-arunci atunci în carne,
Spurci sfinţenia-i din lucarne,
Să i-o dai, în psalmi de fuste,
Şi lui Dumnezeu, s-o guste?!
Cum te râde tot calicul,
Că eşti singur cu nimicul,
Şi-ţi înghesuie şi-mplântă,
Toţi, icoana ta cea sfântă?
Cum nebun, o lume, critic,
Te botează “sifilitic”,
C-ai ajuns, din om, o rană,
Înşelată de-o icoana?!
Cum, din toată astă gloată,
Chiar şi ea, cea prea curată,
Minte, ca întregul bine,
Cătălina ta, Emine?!
Cum săruţi pe o sprânceană
Sinucisa ta icoană,
Şi, mai sfântă, ea învie
Să te mângâie, Bădie?!
12-13 ianuarie 2012
( zi de salariu )
Fii primul care comentează