De-aţi fi ştiut că-n douăzeci de ani,
După decesul vostru, vor muri
Douăzeci de milioane de copii,
Aţi mai muri odată? Pentru fii?
De-aţi fi ştiut că zero datorii
Ajung să fie 80 de miliarde –
Plătiţi de strănepoţi, în lagăr, vii –
Aţi mai muri odată? Pentru fii?
De-aţi fi ştiut că vin tehnologii
În care omul e robot de muncă –
Şi libertatea – prima lui poruncă
De a robi sub jug de porcării,
Aţi mai muri odată? Aţi muri?
De-aţi fi ştiut că astăzi, a nu fi
E mai rentabil ca a fi, în toate –
Că e un lux să ai, măcar copii –
Şi “bine”, să trăieşti din datorii –
Aţi mai muri odată? Aţi muri?
De-aţi fi ştiut că sfinţii, din păcate,
Trăiesc în cer, când sângeră pe glii,
Că lasă tot, ca să avem de toate,
Dar n-ai mormânt, de n-ai cu ce-l plăti –
Aţi mai muri odată? Aţi muri?
Ce întrebări se pun în libertate?
Pe libertatea de a tot muri,
De a fugi de-aici, din laşitate –
De a purta o cruce, prin pustii?
“Aţi mai muri odată? Aţi muri?”
22 decembrie 2009
Fii primul care comentează