Nu poţi să-i porunceşti cuiva: “Iubeşte!”
Fără să-i dai, întâi cu tine,
Dumnezeiesc şi omenesc exemplu
de iubire.
Nu poţi să-ţi pui nici inima în palme
Celui mai rău, sălbatic, sau viclean,
Celui mai nemilos şi crud duşman
Fără să-ţi aperi, mai întâi
Iubirile plăpânde şi senine.
Nu poţi să înţelegi să dai măcar chibrite
Celor ce tremură în gerul unei boli,
De nu ai suferit, Prea Preţuite,
Că nu dă cerul tot, pe tine, nici doi poli…
Nu poţi iubi, fără să rupi, din tine.
Nu poţi iubi, fără să sângerezi, umil.
Înţelepţit, ca un bătrân ce-abia se ţine.
Şi îmbătat de jocul vieţii, ca un suflet de copil.
4 ianuarie 2011
Fii primul care comentează