Iertare, piatră, că e greu
Să fii pe lume Dumnezeu.
Să vrei să faci din pietre, Rai.
Fară să ştii, fără să ai.
Iertare, piatră, că nu ştiu
Să fac din pietre, suflet viu –
Că şi credinţa de pietrar,
Mi-a împietrit în buzunar.
Iertare, piatră, că rămân
Doar cioplitorul tău păgân,
Care, visându-te la chip,
Te-a făcut, piatra mea, nisip.
Te rog, iertat, sau neiertat,
Din tot pietrişul meu damnat,
Învaţă tu, măcar puţin,
Copiii pietrelor ce vin,
Fără să aibă, ori a şti,
Să facă Rai, din pietre vii…
6 ianuarie 2012
Fii primul care comentează