Îţi scriu misivă, moşule Crăciun,
Un moş, şi eu, plătindu-i vieţii, rata,
Cum faci minuni, şi eşti atât de bun,
Adu-mi-l iar, de sărbători, pe tata –
Pleca pe vremea asta după brad –
Departe, hăt, în Orlea lui natală –
Pe Dunăre, şi Jiu, căta un vad
Să îmi coboare îngerii, în poală –
Venea cu sate-ntregi de fericiţi
La care dăruise-un loc de muncă,
Şi îl cinsteau şi ei, prea multumiţi,
Cu vin, cu ouă, ţuică, şi cu şuncă –
Umpleau cu voci de îngeri sate-ntregi,
Şi voioşia lor, întreg oraşul –
La suflete, mai mari ca nişte regi,
Strigau, râzând din ochi : “Trăiasca naşul!”
Ce tihnă şi ce drag, de sărbători –
Ce lume îngerească, de la ţară,
În plină iarnă, aducea ca flori
Prea bucuroase inimi de povară –
Şi tata, sau bunicul, erau moşi,
Şi-abia acum ştiu – darul cel mai mare
Ce mi-l dădeau, primit din moşi-strămoşi,
Erau chiar ei, supremele odoare –
Îţi scriu misivă, moşule Crăciun,
Vin negre vremuri, nu-s de ele, gata,
Cum faci minuni, şi eşti atât de bun,
Adu-mi –l iar, de sărbători, pe tata!
8 decembrie 2011
Fii primul care comentează