Am aripi de cenuşă.
Chiar şi zborul,
Şi visele,
Şi ele, sunt cenuşă.
Seminţele pe drumuri aruncate,
Cenuşă sunt,
Şi mor, însingurate.
Aş vrea
La toate uşile închise
Şi toată zgura oaselor de vise
Măcar o viaţă, încă,
A mai bate.
Aş vrea să uit
Că mă închide zidul,
Că mă absoarbe
În cenuşă,
Vidul,
Şi cu o ultimă zvâcnire să mai strig:
Zburaţi!
Visaţi!
Chiar dacă vă absoarbe
Şi ochi, şi zbor
Cenuşa tutelară,
Zburaţi, visaţi,
Cu ochi, şi aripi oarbe,
Chiar dacă doare neputinţa clară,
Chiar dacă zbor şi visuri, vi se fură
Şi-n urma noastră doar atât rămâne:
Speranţa, ca o inimă
De zgură…
5 ianuarie 2012