dedicată Elenei Ţânţaru
“În satul meu cu flori la porţi,
Doar cimitirul a mai stat –
Şi-atât a mai rămas de dat:
O pomenire pentru morţi!
S-a dus, ba la oraş, la porţi,
Ba în pământ, întregul sat –
Şi-atât a mai rămas de dat:
O pomenire pentru morţi!
A tot dat satul, a tot dat,
Pe la oraşe, pe la porţi,
Tot ce avea – (şi a oftat) –
Le dau şi eu, un pol, la morţi!
Căci morţi – şi vii, şi morţi – sunt toţi –
Pe-aici, ca morţii, n-au călcat,
Şi-a adormit întregul sat
Ca un Regat, fără nepoţi –
Şi de atunci tot scriu la morţi –
Săteni plecând la pripăşit,
Aici, niciunul n-a venit,
Să-i pomenească el, pe toţi –
Şi îi trec eu, că i-am iubit –“
Vorbea femeia, şi scria
Într-o Biserică, sfielnic,
Şi-un sat întreg o asculta,
Şi punea deştu’ în pomelnic…
Fii primul care comentează