Nu-i treaba măgarului … de unde beau oile apă
Prin fișa postului, după necesara diviziune a muncii, fiecare lucrător, din oricare domeniu de activitate și indiferent de munca prestată și de rangul pe care îl are în acea slujbă, este deplin răspunzător pentru ceea ce face, adică pentru ,,felia” lui. Asta teoretic, pentru că în realitate, de multe ori, destui sunt angajați în funcții pentru care n-au nici priceperea și nici pregătirea necesară, aici, în țara lui ,,lasă că merge și așa!”
Sistemul blamat și executat în decembrie 1989 instituise practica de a ,,promova” oameni fideli în diverse ,,munci de răspundere” pentru care n-aveau nici pregătirea cerută, nici ,,chemare”. Paguba era, de multe ori, dublă pentru că se lua de la locul lui de muncă un meseriaș bun sau foarte bun (medic, inginer, profesor, maistru, strungar, șofer, poștaș etc.) și se promova în funcții și demnități civice cu care n-avea nicio tangență. Astfel întreprinderile și instituțiile pierdeau specialiști remarcabili, iar primăriile, consiliile județene, ministere și instituții subordonate lor se ,,pricopseau” cu oameni valoroși în cu totul alte domenii, dar nepricepuți pentru noile funcții.
De aceea, pentru eșecurile în noile joburi, parveniții erau un fel de ,,vinovații fără vină”. Erau la fel de vinovați ca măgarii care, în poveste, nu avuseseră grijă ca oile, pe care le însoțeau, să nu bea apa din bălți și pâraie otrăvite, deși ei fuseseră luați de ciobani ca să care samarele și alte greutăți.
O nouă dovadă că nu învățăm nimic din proverbele și zicătorile populare atât de înțelepte. Dacă și aplicam zicala cu ,,omul potrivit la locul potrivit”, atunci ,,omul de la ghișeu”, care reprezintă interfața dintre contribuabili și guvernanți, n-ar suferi toate mustrările pentru nereguli generate de alții.
P.S. Acestea toate se întâmplau ,,înainte”, ori se întâmplă și astăzi în instituțiile publice și regiile la care statul este acționar majoritar, instituții care în loc să-și sporească eficiența dau vina pe calculator și sporesc deficitul bugetar?
Gh. I. Ciulpan
