În cinstea poetului

În memoria poetului Adrian Păunescu ( 20 iulie 1943 – 5 noiembrie 2010 )

 

În cinstea poetului  decedat,

A fost angajată

o femeie dată afară

din combinat.

 

S-au adunat notabilităţile administrative,

Patronale, literare, politice, etc…şi s-a căutat

Cu foarte multă luare aminte,

un om la jumătatea vieţii,

în putere,

care să aducă pe lume măcar atâta lumina

câta i-a rămas poetului de spus

după condamnarea lui la tăcere.

 

Au fost atât de mulţi candidaţi

Încât înţelepţilor le-a fost greu

Să lase în stradă

Tineri,

Mame şi taţi.

 

Au tot cântărit

Ce viaţă se apropie mai mult

De versurile Repetabilei poveri, sau Rugii pentru părinţi.

Şi au găsit o mamă fără serviciu

Cu o fată

 Orfană de tată.

 

Ea trăia pe lume

Din  post, legume cultivate la ţară,şi rugăciune.

Şi credea.

Credea în Dumnezeu, în Biserică, şi în sfinţi.

Credea  cu ochii închişi, şi cu ei deschişi.

Credea în oameni buni şi cuminţi.

Credea în victoria celor învinşi.

 

Lumea îi întindea pâine.

Ea o ducea la schituri şi mănăstiri.

Şi se hrănea cu posturi şi amintiri.

 

Lumea îi intindea milă.

Ea o dădea mai departe

Celor care erau în stare s-o poarte.

 

Lumea îi întindea compasiune.

Ea o ducea la mormintele sfinţilor,

Să se bucure de minune.

 

Nu ştiu de ce tocmai acea femeie

A fost angajată fără tăgadă

În memoria poetului

Care a scris ca surzii s-audă

Orbii să vadă,

Şi porcii

Să creadă…

31 octombrie 2012