Masina de calcat

“Spuneti-mi ce-i dreptatea? Cei tari se ingradira

Cu-averea si marirea in cercul lor de legi –

Prin bunuri ce furara in veci  vezi cum conspira

Contra celor ce dansii la munca-i osandira

Si le subjuga munca vietii lor intregi!”

Mihai Eminescu

 

Ne calca niste oameni cu masina –

Justitia, oarba, nu mai vede VIP-ul –

Politia nu mai stie-a cui e vina –

Cand ea, puterea, isi arata chipul –

 

Si politistii astia, niste oameni –

Se fac procesele verbale dupa numar –

Dupa un ordin dat de sus, de fameni –

Se da un nume, si se pune-un umar –

 

Raman in urma capetele sparte –

Fracturi de cord si oase siluite –

Si legile-n spitale raman  moarte,

Ca unii le platesc, sa ii achite –

 

Ce mai conteaza-un mort, un schiop, o mana,

Ce mai conteaza-o viata, bunaoara,

Sentinta se suspenda, se amana,

Ramai in strada cu Justitia  chioara –

 

Colaterale victime, tupeul

De-a fi iesit in fata cui se-ndreapta

Spre unde nu conteaza decat eul,

Chiar credeti ca se uita? Ca se iarta?

 

Ce viata vreti, in lupta asta surda,

In care –nvingatorul se grabeste?

E liber sa ucida, calca, zburda,

Voi in pamant – el, in Fanar, regeste ?!

 

Vin noi masini, de lupta, de prin spatii –

Pe teritoriul existentei noastre,

Si calca, calca – suntem condamnatii

Justitiei unor Ierarhii si Caste!

 

Sosele, zebre, scoli  si teritorii,

Frontiere, si morala – sunt surpate –

Ei calca, Noi murim! – “Memento mori!”

E –un ras despre Justitie si Dreptate !

 

Acum o Alba ca Zapada striga

Ca a scapat – o doare tare capul –

Si cel ce a calcat-o e o Riga,

Mai plin de bani – decat de apa, crapul –

Si un taximetrist pitic , si dansul

Are masina praf, si nici nu stie

Cine-i plateste oaselor lui, stransul,

Si painea din carcasa, inca vie?

 

 Si vinovatul, pururi vinovatul,

Pesemne sunt chiar ei – ca n-au parale

Sa isi plateasca pe Planeta – statul –

Aceste vieti – prostii colaterale!