Procurorul de necazuri

Sunt procurorul de necazuri.

Si anchetez atatea cazuri.

Legume vii. Saraci stimabili.

Batrani faliti. Si nerentabili.

 

Caz dupa caz, mi se aduna,

De la Pamant, pana la Luna,

Si doleante, si sperante,

Inaintate in instante.

 

Judecatorii dau din umeri:

“Acesti ratati, nici sa ii numeri,

Nu poti ! Si-atunci , sa fii dator

Sa te pronunti, in cazul lor?”

 

Grefierii bat pe tastatura,

Ce-nvinuitii n-au in gura.

Si politistii fac cordoane,

In jurul burtilor lor, goale.

 

Sunt procuror. Si-ar trebui

Sa-acuz cadavrele lor vii.

Ca n-au muncit. Ca sunt o mana.

Ca ard si viata de pomana.

 

Ca n-au nici bunele maniere

De-a nu mai respira, si cere.

Ca lumea n-are viitor

Din cauza lor! E-ngrozitor!

 

Sunt procurorul lor de caz.

De nu-i acuz, dau de necaz.

Sau , si mai rau, raman – ce gafa ! –

Si fara post, si fara leafa.

 

Si-atunci, sunt tot: si procuror,

Vardist, grefier, judecator,

Si dau verdict: “Mai duce-v-ati,

Ai dracu’ voi de vinovati!”

 

10 septembrie 2012