În general, lumea nu ar trebui să îşi pună prea mult întrebarea dacă a fi Cineva este totuna cu a fi cineva. Este o chestiune care, în esenţă, nu ţine de cotidianul nimănui. Dar tocmai de aici se ajunge la o atitudine cel puţin bizară.
Mai întâi, trebuie remarcat că, pe la noi, prin ţară, ţelul fiecăruia este acela de a fi Cineva. Pentru că dacă eşti Cineva, ai multe avantaje. Atât de multe, încât nu neştiinţa, ci spaţiul mă împiedică să le enumăr pe toate. Cu toate acestea, nu se poate să nu trec, măcar câteva, în revistă.
Dacă eşti sau nu Cineva depinde de gradul tău de notorietate. Cu cât apari mai mult prin presă, fie ea scrisă sau nu, cu atât mai bine. E bine să faci cât mai multe dezvăluiri din viaţa ta, care, de obicei, nu trebuie să aibă vreo legătură cu realitatea. Trebui
e doar să dea bine şi să se înscrie pe gustul românilor. O altă reţetă de succes este să te laşi aparent surprins de fotografii unor publicaţii deocheate, cărând vreo plasă de la piaţă (aprozare nu mai sunt) sau de pe la vreun supermarket, chiar dacă, neştiind ce să faci cu produsele, le arunci în containerul lângă care ţi-ai parcat maşina. În acelaşi scop este bine să săruţi în văzul lumii, prefăcându-te sigur că nu te vede nimeni, pe vreo prietenă/prieten (depinde de la caz la caz) al vreunui prieten / prietene.
Şi, dacă nu iese niciun scandal, poţi intra foarte bine în politică, ia-ţi o maşină scumpă şi fă în aşa fel încât să deturnezi nişte fonduri cât mai mari. Dar ac
est ultim caz este pentru cei cu nervii tari, fiindcă, de cele mai multe ori, se lasă cu procese şi chiar cu închisoarea. Dacă e cu suspendare sau nu, tot de tine depinde. În general, fiindcă ai ajuns Cineva, judecătorii tind să te lase în pace. Adică să suspende puşcăria. Doar nu ai omorât pe nimeni, la urma urmei nu sunt decât nişte fonduri, mai exact nişte cifre aruncate aiurea pe hârtie – cine, Doamne fereşte, să meargă la noi în ţară, pentru atâtica doar, la închisoare.
În general, este bine să nu te încadrezi nicicum în societate. Să te arăţi ostil oricărei cereri venite din partea oricui, să nu răspunzi oamenilor la salut, să dai mereu replici ce au o tentă profund jignitoare, să fumezi în locurile în care fumatul este interzis, să dai mâncarea înapoi în restaurante pe motiv că nu este suficient de caldă sau să găseşti orice alt motiv… Să afişezi o stare de veşnică nemulţumire şi să îţi dai cu părerea în orice fel de chestiune, cu tupeul celui care ştie că nu poate fi contrazis.
De-acum, eşti Cineva. De-acum, toate uşile ţi se vor deschide, trebui doar să te arăţi. Dacă mergi într-un restaurant, vei fi servit de îndată, cu un servilism de care ceilalţi nu se vor bucura niciodată.
Şi în trafic eşti privilegiat. Poţi face cam tot ce îţi trece prin cap, căci cel cu uniforma va opri, invariabil, maşina care vine în urma ta.
Oriunde ai merge, ţi se face loc, eşti primit c
u întâietate, copilul tău poate merge la şcoala sau la grădiniţa pe care o vrei, indiferent dacă sunt sau nu locuri (dacă nu mai sunt, se suplimentează), nu cheltuieşti mulţi bani decât dacă vrei să arăţi că îi ai. E recomandabil să porţi la vedere cele mai scumpe haine, bijuterii, ceasuri, maşini, să locuieşti într-o zonă bună, pe cât posibil nu la bloc (dacă la bloc, atunci într-unul nou) şi, în special, să faci vacanţe dese şi cât mai scumpe, anunţate discret, ca să aibă şi fotografii parte de succes profesional.
Când eşti Cineva, devii model pentru o întreagă armată de indivizi care vor să fie ca tine, pentru alţii – un prilej de invidie productivă, iar pentru o a trei
a categorie – un imbold pentru a căuta reţeta succesului. Majoritatea n-o găsesc şi rămân seară de seară în faţa televizorului şi se zgâiesc la tine.
Dacă refuzi să faci toate cele de mai sus, rămâi un ilustru necunoscut. Nu te ştie nimeni, nimeni nu dă doi bani pe tine şi, dacă te vede pe stradă, te îmbrânceşte, la coadă ţi se bagă mereu alţii în faţă, bilete nu găseşti niciodată la niciun spectacol, în trafic, dacă nu vrei să dea unul peste tine, mai bine cedezi trecerea şi când nu ai prioritate, copilul tău va merge automat la cea mai slabă grădiniţă sau şcoală (şi eşti fericit că ai găsit loc şi acolo), la serviciu toţi te consideră un prost care nu ştie să se descurce, acasă, la bloc (fiindcă nu ai bani de casă) vecinii dau mereu vina pe tine pentru orice, repari singur totul şi plăteşti cele mai mari fa
cturi de pe scară.
Dacă ai făcut ceva cu adevărat important şi apari la televizor, asta se va întâmpla într-o emisiune pe care nimeni nu o urmăreşte.
Evident, în acest caz, nu eşti Cineva. Şi totuşi eşti cineva şi asta contează mai mult decât orice altceva.
Fii primul care comentează