Calicia are un preşedinte, şi un premier.
Amândoi vor să reprezinte Calicia.
Primul zice că drept să o reprezinte are numai el.
Al doilea spune că reprezentarea ar trebui împărţită. Calicia să fie reprezentată când de preşedinte, când de premier, în funcţie de reprezentările care se cer reprezentate.
Constituţia, act care reglementează reprezentările, este clară pentru ochii preşedintelui, şi ambiguă, pentru cei ai premierului.
Curtea Constituţională, care ar trebui să dea bastonul de mareşal reprezentantului, este bănuită că este oarbă, ca orice justiţie imparţială, şi ar putea încurca persoana îndrituită.
Modul cel mai elegant de tranşare a cestiunii, după mine, este ca onor Calicia să fie reprezentată de ambii candidaţi la reprezentare.
Să hotărască gazdele preşedintelui şi premierului, Marele Licurici European, cui îi dau scaunul, şi tuiul, de reprezentant.
Există trei posibilităţi:
- Nu se oferă niciun scaun. Efect: Rămân amândoi în pozitie de drepţi în faţa ordinelor Licuriciului European.
- Se oferă un singur scaun, fără niciun nume pe spătar. Efect: Rămân amândoi în poziţie de drepţi în faţa scaunului, aşteptând ordinele aceluiaşi Licurici.
- Se oferă un scaun nominalizat. Efect: este întrebat marele licurici de peste Ocean cine primeşte tuiul să se aşeze pe scaun. Aici e aici: dacă nominalizarea scaunului diferă? Cine se aşează pe scaun? Se declanşează oare al treilea război mondial? Al scaunului ?
Omenirea a fost ameninţată în istoria ei de : dinozauri, asterozi, draci, războaie, boli, apocalipsă, etc. Iată că a apărut un nou pericol: să fie amenintaţă de un nume pe un scaun.
Oameni buni,
Când mai oferiţi un scaun, scrieţi pe spătarul lui şi cine îşi face treaba de pe el.
Altfel toate apele şi isopul nu ne vor spăla de cât rahat înghiţim, chiar şi pentru un scaun de toaletă lipsit de numele celui care îşi face scaunul de pe el…
Fii primul care comentează