Doamnei Meca Maria, la pensionare
Cand am venit in Daewoo, fost Olticit, azi, Bastilia, sub zid,
Mari Meca, Ileana si Gigi mancau impreuna din blid.
M-am mirat. Nu stiam ca pe frontul vietii, postum,
Vietile noastre au macar un blid omenesc, in comun.
Ramas in urma tinerilor eroi, care zbarnaiau pe sisteme,
Mari Meca imi corecta analizele si programele SKD, prea boeme.
Era buna. Modesta. Si impartea tuturor
Din blidul ei, inainte de stiinta, voiosia si omenia de muritor.
Au trecut anii, si am fost cand mai aproape, cand mai departe.
Blidul nostru comun s-a impartit in farfuria fiecaruia-n parte.
Vin eroi noi, cei vechi pleaca, cu o masa festiva,
In Uzina Viselor, sa ne scrie versiunea demonstrativa.
Cu cat, pe afara, tabla luceste mai tare,
Raman mai singur de cei cu umarul tare,
Pe care puteam sa imi las, cu nadejde, teama in paza.
Ei. Cei calmi. Care nu se pierd niciodata. Nu dau inapoi. Nu cedeaza.
Raman siderat de cat sunt de slab, si cat sunt de tari
Acesti oameni care au mers tot inainte. Acesti pensionari.
Aceste urme de viata sparta,
Pe care, calcand – pe jumatate ne iarta, pe jumatate ne poarta…
19 februarie 2013
Fii primul care comentează