Visul Martisorului

Cand arde copacul, sufletul lui ajunge la cer, Si hornul trebuie curatat Pentru apoteoza altui copac. De aceea, poate, cosarul e un martisor saracios imbracat, cu ciorapii de lana, murdari, cu privirile mari, ca Luchian, si cu mainile goale, carpeste cu lut, toate visele lumii, de la inceput, si ciorapii ii put. Dar pe ger, cat de cald, e din dragostea lui. Dar atat de frumos „Sarut-mana, boierule!”,  spune – si sus, dar si jos – Doar – din sirmele lui, ruginii – Sa coboare pe cosuri, copii… 28 februarie…

Citește mai mult

Copacul

Să ai un umăr mai înalt Pe care să-ţi aşezi povara. Un spirit care să-ţi înalţe Muntele pe care sui. Să fii, mustind de bucurie, primăvara-i, Şi când te bucuri, să te bucure mai mult Decât victoria ta, Izbânda lui. Aşa ştiam odată să mă bucur. Fie că umărul erau părinţii mei Sau era ţara. Fie că spiritul era un om  mai mare, înţelept şi  bun Ce-mi dăruia aripile să sui În simfonia bucuriei lui. Cu timpul, am uitat chemarea. Dar azi, din urmă m-a ajuns Ce am avut, demult.…

Citește mai mult