Fabula Croitorilor

( sau Maxima Moralia )   Intr-o Imparatie de Smeriti, Au poposit Mari Croitori Vestiti – Si au lucrat asa de mantuiala, Ca i-au lasat pe toti, in… pielea… goala – Se tot uitau, dar le era rusine, Supusilor, sa spuna ca li-e bine, Si-au intrebat, sfielnic,  ca gunoiul: –  Dar, Croitori, noi nu-ntelegem… Croiul! E simplu! Au spus ei. Daca vrei, poti! Gandesti rapid, si-apoi… ii tai… pe toti! Morala: “Cui podest?” sa ma faci si o Morala, Cand Viitorul e… in…pielea… goala… 8 septembrie 2014

Citește mai mult

O corcoduşă pentru o împărăţie

Miraţi-vă şi voi: minunăţia Întregii lumi e într-o corcoduşă ! Îşi are-n dânsa, simplă, stăreţia, Un rege-absent, care ne bate-n uşă… Într-un veşmânt prin care se văd norii, Şi un cuvânt tocit de preumblare, Desculţ, ca toţi şoferii, călătorii – Ne –aşează-o corcoduşă, la picioare… Grăbita lume-n Univers, nu-l vede – Cum l-ar simţi întins în ea, pe pită, Cum l-ar iţi, bătând în ea, de veghe, Când, către apex, urcă ca o vită? Nici chei spre o sătulă-mpărăţie, Nici fericirii – veşnicia-n guşă, U rege-absent, întregii lumi, solie Nu…

Citește mai mult