Una, două, Pe strada mea, dulce ca pasca, I se urăşte altui, şi altui vecin, cu viaţa mireană, Şi pleacă în cimitirul Ungureni, sau Sineasca. Numai sfinţi am cunoscut. De exemplu, inginerul Tănasă. Tocmai ieşise la pensie, când i-a stat inima La gândul că va face Raiul, o veşnicie, acasă. După el, fiul. Viorel. Inginer de reţele. Şi-a lăsat soţia şi mama şi trupul. Şi-a plecat, din Eden, fără ele. Judecătorul Ilie, cel care, prea bunul, Sărea într-un picior – era şchiop – în Biserică Când…
Citește mai multStrada
