Strada

 

Una, două,

Pe strada mea, dulce ca pasca,

I se urăşte altui, şi altui vecin, cu viaţa mireană,

Şi pleacă în cimitirul Ungureni, sau Sineasca.

 

Numai sfinţi am cunoscut.

De exemplu, inginerul Tănasă.

Tocmai ieşise la pensie, când i-a stat inima

La gândul că va face Raiul, o veşnicie, acasă.

 

După el, fiul. Viorel. Inginer de reţele.

Şi-a lăsat soţia şi mama şi trupul. Şi-a plecat, din Eden, fără ele.

 

Judecătorul Ilie, cel care, prea bunul,

Sărea într-un picior – era şchiop – în Biserică

Când intra un străin, şi-i striga preotului:

„Părinte!

A mai venit unul!”

 

Croitorul Lazăr şi-a lăsat soţia şi fata.

Şoferul Ticlea, de TIR, fiul, nora, nepoata, şi toată diata.

 

Blonda şi frumoasa doamna Stela Alexe

suferea de cancer, în Rai.

A plecat. Într-o zi, i-a spus soţului, inginerul, zis Ţiganul:

Dragă, tu ce mai stai? Hai!

A rămas fiica, Cerasela,  cea nedrept divortaţă.

Cu Ximena, fiica ei, în grădina visată.

 

Doctorul Florea a murit în 10 minute.

I-a stat inima. Şi Mihaela, soţia, crainică radio,

aprinde noaptea lumina,

şi îl aude:

–          Ce mai stai? Vino!

 

Nelu  a plecat să culeaga mere, pe căldură,

Cu fetele, Simona şi Ioana,  şi Cici, soţia –

Şi-a căzut în mormânt.

Fratele lui, George Ulmeanu,

Atât de mult a muncit pentru Lucian şi Radu, copiii,

Că a făcut Rai,

Pe pământ

Şi s-a prăpădit,

Fericit.

 

Bunicul, Dinu, a murit arătând cu degetul

Direcţia Rai.

Mi-l aduc aminte adesea.

Îmi spune şi-acuma: Fă-l! Ce mai stai?!

 

O stradă întreagă de sfinţi: Boabă, Olga, Pistol,

Andrei, Geică, Dinu, Păunii, soţia lui Petre, tinichigiul,

Olivia – bunica –

Toţi au făcut  Raiul,

Pe  sufletul gol.

 

Mă uit pe stradă:

Morţi şi divorţuri.

Naşteri puţine.

Şi ţigănime.

 

Doamne, cum va să fie  Raiul de mâine?

Va mai fi suflet pe pâine?

Şi pentru cine?

 

Tot mai des

Îi cat pe ai mei cu flori, şi căţui.

 

Unde-aţi plecat, dragii mei, toţi

Şi-aţi lăsat Raiul de pe pământ,

Nimănui?

 

Mi se ia piuitul.

Rămân tot mai singur, mai stas.

Important

E să pun

Cu tot zidul din jur,

O câtime de pas.

 

În rest, scriu.

Raiul este frumos

Cât de mic.

Cât un punct pe hârtie

Dincolo de care nu se văd

Decât

Ei, nenăscuţii:

Picături de lumină

În spic…

 

 

17 mai 2012