Potcoave sfârâind au zburat spre mine. Când am întors capul, m-a lovit în spate Osman. Conștientizând că pașa a trăit acum sute de ani, m-am convins că lovitura de iatagan a fost abstractă, iar potcoava sfârâie numai când este confecționată. Fierarul, ca s-o convingă de ineditul situației viitoare: va fi apăsată de bidivii grei, o înăbușă, cu singurul clește, în căldarea de apă, ca pe un pește. Am dedus că iubita mea și-a făcut prieten (din paie? din mărgăritare? din depărtare, pe pârtie, la Sinaia?) și mi s-a părut că,…
Citește mai mult