De Anton Pann Un sultan odata umbland prin cetate Pe jos cu vizirul in haine schimbate Vazu inaintea-i o para scapata S-o radica sangur plecandu-se-ndata. Vizirul aceasta urmare vazandu-i Si pazindu-i vreme l-a-ntrebat zicandu-i: – Ma iarta, stapane, pentru indraznire, Ca imi sta in cuget o nedomirire: Mi-a fost de mirare ca o para mica, Care si nimica poate ca sa zica, Un sultan ca tine, bogat cu haznale, Sa te pleci la dansa, sa o iei din cale! Sultanul raspunse: – Acel ce din fire Va lua paraua…
Citește mai multPovestea vorbii
