Amintire spre versuri tocmita

Ce scump ne costa vorbele-n romana,

Cand ni le da o armie straina,

Si nu se-asculta, si nu fac doi bani,

Cand ni le spun arhangheli, si tarani –

 

Ce lesne ascultam, ca-mpunsi de streche,

Ce ni se toarna-ntr-una in ureche,

Si cat de greu ne e sa facem fata

La tot ce ne invata, despre viata –

 

De parca vrem sa fim, cu toti ai nostri,

In ciuda tuturor, mai prosti ca prostii –

Sa ne mai razbunam inca odata,

Pe cei ce vor, din bezna, sa ne scoata –

 

Eram copil. Era educatoare

Matusa mea, si ma ducea-n plimbare

La prima scoala romaneasca-n Şchei,

In care-au fost elevi, romanii ei –

 

Si nu intelegeam. Ce lucru mare

Sa stai sa-nveti? Invata toti, sub soare.

Si-abia tarziu, am inteles din vieti,

Ce multa conteaza-n viata, ce inveti.

 

Fireste, este liber fiecare

Sa fie cat de mic, sau cat de mare.

Dar cat de greu ii este unui frate

Sa-l duca pe romanul lui, in spate.

 

Fireste, ca se toarna plozi cu mia.

Sa-i creasca, din dobanzi, tot Romania.

Dar cat de greu este sa ai mobilul

Sa ii inveti si altuia, copilul.

 

Si ce-i mai greu, ca dascal de romana,

E sa te lege-ai tai, ca pe-o cadana,

La ochi, la gura, inima, si viata,

Sa-ti spuna: Taca-ti mintea, si invata!

 

Si ce inveti! Si ce predai! Intr-una!

Din care ban rasare Semiluna!

Din care norma, nu se fac copiii!

Din ce economie, ne mor viii!

 

Din care Sultanat mai facem parte –

Cate fecioare-avem, pana la moarte –

Pe unde bem, pe unde tragem fumuri,

Si unde vom trai, mereu, pe drumuri –

 

Pe unde colindam, pe lume, maine –

Sa facem praf rezervele de paine –

Ce mai e nou – Pamantul sa il schimbi –

Cand nu ne intelegem nici in limbi?

 

Da. Este greu sa rabzi sa taci din gura

Si sa inveti, iubirea cum se-ndura –

O stiu doar toti! O vor pe saturate!

Si o predau pe degetele toate!

 

Atunci apar si limbile straine.

Ca sa inveti greselile mai bine.

Dar de atata jaf, si-atatea tepe,

Nici bietul dascal nu le mai pricepe.

 

Si-atunci batranul dascal se retrage

In scoala lui din Schei – si, poate, scrie

Pe zidul vietii lui, o poezie,

Pe care o invata sa se roage…

 

13 decembrie 2013

Fii primul care comentează

Lasă un răspuns