Liviu Rebreanu s-a născut la 27 noiembrie 1885, la Târlișua, Bistrița-Năsăud. A fost cel mai mare dintre fraţi, familia numărînd 14 copii. Liviu a urmat şcoala în locul natal. A scris şi transcris la Gyula şi Budapesta povestiri, care nu au apărut publicate oficial. La 1 noiembrie 1908 a debutat în revista „Luceafărul”, la Sibiu, unde îi apare nuvela numită Codrea. A fost închis la Văcăreşti timp de 6 luni. Apoi în 1910 a avut dificultăţi financiare şi chiar convingerea că nu stăpâneşte bine limba română. După cum el însuşi afirma: „A trebuit să-mi dau seama că, dacă vreau să realizez ceva trebuie să nimicesc în prealabil, în sufletul meu și în mintea mea, tot ce mi-au împrumutat atâția ani de mediu străin, tocmai la vârsta cea mai accesibilă tuturor influențelor, și că aceasta nu se poate împlini cu adevărat decât acolo unde voi respira o atmosferă românească, absolut pură și ferită de miasmele de până ieri, adică în Țară și mai ales în București.” A compus între timp cele mai interesante scrieri dram Osânda, nuvela Culcușul, romanului Zestrea. În 1913, a lucrat ca reporter la ziarul Adevărul, până la finele războiului Mondial. Romanul său de success răsunător, Pădurea spânzuraţilor are moartea fratelui său Emil ca ecou. Acesta a fost ofițer în armata austro-ungară şi a fost acuzat de spionaj şi dezertator. Rebreanu nu a mai reuşit să termine romanul, fiind implicat emotional în desluşirea circumstanţelor morţii fratelui său. Liviu Rebreanu a fost numit director al Teatrului Național din București, în anul 1929. A ocupat aceată funcție timp de un an. Paradoxal, de o moarte cruntă avea să aibe parte şi genialul scriitor după cum afirmă apropiaţii. Deşi oficial a fost declarat mort din motive cardiac, la data de 1 septembrie 1944, Ivor Porter, agent al forţelor speciale britanice afirma altceva: “Pe la miezul nopţii, unchiul ei (Lygiei Georgescu), generalul Manolescu, a venit la închisoare să-l ia pe Rică la un dineu. Înainte de asta, l-au condus pe colonelul Ionescu acasă cu maşina. Apoi, i-au lăsat lui Maniu un mesaj, la locuinţa acestuia, să vină şi el la petrecere când va putea. La marginea Bucureştilor, lângă drumul care coteşte spre Golf Club, au dat de un baraj românesc şi Manolescu, care conducea în viteză şi cu farurile stinse, nu a putut frâna în timp şi un soldat l-a împuşcat pe directorul Teatrului Naţional, care se află pe scaunul de lângă el. În loc de petrecere au stat aproape toată noaptea la spital, unde prietenul lor a decedat; Rică s-a întors îndurerat la închisoare.”
Surse: https://ro.wikipedia.org/wiki/Liviu_Rebreanu
https://adevarul.ro/stiri-locale/suceava/controversata-moarte-a-romancierului-liviu-1885121.html
