Admir politica de bine
A unui biet cizmar ateu.
Avea – saracul – o rusine –
Ca tara-i Dumnezeul sau.
Nu se-nchina pe la slanine.
La toate curtile de seu.
Si l-au mancat niste jivine,
Ca sa se puna-n locul sau.
Macar el nu mai era sluga.
Juca pe degete sultani.
Ca toti vedeau in el, o punga.
Si el, facea pe ei, de bani.
La asa crunta deznadejde
Sa faci chiar tot, sa iei nimic,
De pe poporul asta mic,
Se cuvenea sa il tot legi de
Protapul libertatii proaste.
Sa ii tampesti intreaga oaste.
Sa -i dai sa pupe curve caste,
Ba chiar cu pantaloni, islic.
Cand ti-au intrat tantarii-n coaste,
Doar te iubesc, ca pe-un amic…
Dar unul, eu, ii bag in paste,
Chiar mumii lorusi, in lindic…
29 iulie 2015
Fii primul care comentează