De ce vrea Mircea Cărtărescu să intre într-o „adunătură  incertă”?

Mircea Cărtărescu, respins de Academie
Respingerea intrării, în Academia Română, pentru a doua oară, a scriitorului Mircea Cărtărescu, a generat un val de agresiuni verbale la adresa celui mai înalt for național de știință și cultură.
Bunăoară, marele filosof Gabriel Liiceanu socoate că în fruntea acestei instituții se găsește un ins nepotrivit: „Academia condusă de un istoric (acad Ioan Aurel Pop – n.n.) care, pe urmele naționalismului kitschi ceaușist, crede că își slujește țara transformând istoria în mitologie”.  Apoi, mai zice Liiceanu, a fi membru astăzi este o simplă „cocardă nedemnă”, iar Academia în totalitatea ei este o „adunătură incertă iscată din volbura istoriei trecute și prezente”.  În cele din urmă dă și o soluție pentru purificarea  academiei: „Să facem în loc una nouă cu apă neîncepută”.  Ceea ce nu știe criticul nostru, fântâna nouă are întotdeauna apă tulbure, iar până la limpezire trebuie mereu primenită…
Cuvinte nepotrivite la adresa Academiei Române adresează și scriitoarea Ana Blandiana, paradoxal membră a acestui forum încă din 2016, de unde „suge”, lună de lună, o babană îndemnizație, susținând, fără scrupule, că „Academia este manipulată de ură, invidie, frustrare”.
Nu s-a putut abține nici ex-purtătorul de cuvânt al Patriarhiei Române, Vasile Bănescu (înlocuit de preot dr. Adrian Agachi), catalogând Academia ca „fiind infestată de persoane rămase captive în sfera morală a comunismului”.
Nu înțeleg de ce atâta zarvă, dacă Academia Română este așa cum o prezentați, așa cum o batjocoriți voi fără pic de rușinare, de ce omul vostru de curte se dă de ceasul morții să devină membru al unei… „adunături incerte”?!?
Darie IONESCU