Decembrie de paine

 

Saraca tara, si saraca lume –

Saraca paine, cat de scumpa esti –

Cat de usor, si cat de greu, platesti,

Cu ea, si noi, si vechile cutume –

Si n-ai s-o dai, de-abia cand obosesti –

Cand nu mai ai nici rang, nici spor, nici nume –

Cand tot ce-a fost o viata, sunt povesti –

Si gandurile tale, sunt postume –

Saraca tara, si saraca paine,

Cum te ridici din foamea ta, si ceri,

Si uiti asa usor, de azi, pe maine,

Un gand intins, venit de nicaieri –

Si iar te ratacesti in lumea larga,

Asa bogat, in crezul tau sarac,

De parca vrei ca ganduri, munti sa sparga,

Cand ele se ofera doar, si tac –

Saraca paine, si saraca tara –

Saraca lume, ce bogata esti –

De ce iti este painea o povara,

Cand stii atat de bine sa iubesti?

2 decembrie 2013