Insula Delos, spune legenda, a fost scoasă de Zeus din mare pentru ca Leto să aibă un loc unde să-i nască pe cei doi gemeni, Apollo și Artemis, departe de Hera, cea care voia să se răzbune. Acum, din cauza creșterii apelor mării „Delos este condamnată să dispară în aproximativ 50 de ani”, avertizează Veronique Chankovski, director al Școlii Franceze de Arheologie din Atena.
Istoria oracolului din insula Delos datează din vremuri mitologice, chiar dacă existența unei populații indică anul 3 000 î. e. n. și este legată de nașterea gemenilor divini Apollo și Artemis, din Zeus și prințesa hiperboreeană din Insula Șerpilor, Leto/Latona. Apollo a fost una din cele mai importante zeități antice și chiar dacă nu provenea din sfera grecească, el a devenit zeu tutelar al întregii lumi, fiind zeul luminii, al ordinii și clarității, tămăduirii, al muzicii și profeției. Oracolul său, înființat ca și cel de Delfi de strămoșii noștri de la Nordul Dunării a fost cel mai misterios centru spiritual al lumii, „unul din cele mai frumoase locuri din Grecia, plin de mistere, mărime și tresărire spirituală”, scrie Gustav Flaubert; despre măreția și splendoarea lui scrie foarte mult Pausanias, dar nu pot fi neglijate scrierile lui Plutarh, care afostpreot al lui Apollo, Herodot, Diodor, Pindar, Esop.
Apollo răspundea întrebărilor puse de doritori prin gura Pytiei și nu pe bani puțini, ofrandele aduse zeului întreceau cea mai mare comoară a regilor, sute de statui din aur, bronz, marmură, decorau templul și împrejurimile; numai victoria liparilor împotriva etruscilor i-a costat pe aceștia 20 de statui ale lui Apollo, pentru fiecare corabie pierdută de etrusci. Era atâta bogăție încât, locuitorii nu mai munceau, trăiau foarte bine din aceste ofrande. Cel mai aspru critic al preoților a fost marele fabulist Esop, un fost sclav din Frigia. Preoții se temeau pentru afacerile lor și încercau zadarnic să-l reducă la tăcere pe străin. Au luat o cupă din trezoreria templului și i-au pus-o în sac, au anunțat că templul a fost prădat, cupa a fost găsită și Esop condamnat la moarte, fiind aruncat de pe stânci.
Referindu-se la trecutul oracolului din Delos, Pindar menționează 4 temple dedicate lui Apollo: unul din ramuri de laur, al doilea dăruit de legendarul popor al hiperboreenilor, al treilea, cu pereți și coloane de bronz, dăruit de Hefaistos și al patrulea al lui Trophonios și Agamedes, fiii lui Apollo. De la Herodot aflăm că, insula Delos a fost socotită sfântă și intangibilă, nu a fost niciodată fortificată, statuia monumentală a lui Apollo înaltă de 8 m și jumătate străjuia insula, fiind ocrotită de prădători și de războaie. Până și comandantul flotei persane, Datis, în anul 490 î. e. n. după ce a făcut una cu pământul insula Naxos a ocolit Delosul. Cei din Delos, speriați au abandonat insula și s-au refugiat pe una învecinată. Datis le-a trimis următorul mesaj: „Oameni sfinți, de ce fugiți crezând lucruri urâte despre mine? Doar eu însumi am atâta minte, dar și din partea regelui am primit asemenea poruncă, să nu i se pricinuiască vreo vătămare ținutului în care s-au născut cei doi zei, nici locului, nici locuitorilor lui. Acuma, deci, întoarceți-vă la treburile voastre și locuiți-vă insula”. Herodot mai scrie că, acest credincios comandant persan de oști a adus ofrandă lui Apollo 300 de talanți de tămâie, adică 8 tone, ceea ce pare o exagerare.
Istoricul Tucidide povestește că în anul 426 î. e. n. atenienii au făcut la Delos o mare curățenie pentru purificare. Întreaga insulă a fost sfințită, morții au fost dezgropați și reînhumați pe insula vecină Rheaia. O astfel de acțiune a mai avut loc pe vremea lui Pisistratos și acum atenienii au dat un Edict prin care se interzicea nașterea și moartea pe insula Delos, delosienii trebuiau să facă lucrul acesta pe insula vecină.
Insula Delos, cea mai mică insulă, de numai 5 km nu mai este locuită din sec. XIV d. Hr. este o pustietate plină de ruine, un loc cu adevărat sacru și încărcat de istorie și în care vedem strălucirea de odinioară a zeului Apollo care s-a născut aici. Astăzi, insula face parte din patrimoniul UNESCO, poate fi vizitată de turiști doar până la apusul soarelui, înnoptarea pe insulă fiind interzisă. Cei ce locuiesc aici sunt în număr de 14 persoane (recensământul din anul 2001), fiind și arheologi și îngrijitori ai locurilor sacre.
(Sursa foto: Wikipedia)
