Ce jaf s-a petrecut si se petrece in urbea noastra, in tara noastra, in lumea aceasta, si orbii vad! La gradinita Sfanta Ana, din Iovarca, s-a finalizat ieri de montat un nou topogan. Tricolor. Nu mai este loc in curtea gradinitei de topogane, casute de papusi, si alte jucarii pentru copii. Pe banii cui, intreb? Ai nostri, ai parintilor, ai tuturor! Pe vremea mea, copii, daca imi aduc bine aminte, erau doar doua topogane. Unul, in Parcul Poporului. Altul, in Parcul din Lunca. Si avea loc toata copilaria, in ele. Si acum? Nu mai incapem de ele! Cand eram la camin, in aceeasi curte, aveam o salcie. Si o groapa de nisip. Si rupeam ramurele din salcie, si faceam bordeie de pamant, cat palma, in nisip, acoperite cu bete de salcie, si peste ele, nisip. Si ne intreceam a cui casa este mai frumoasa. Apoi le stricam, si a doua zi, o luam de la capat. Cu betele ramase in nisip. Si acum, peste tot, numai jucarii! Cata indolenta! Cata risipa! Cata lipsa de spirit gospodaresc! Stati putin! Ca vine Mos Craciun! Alta tragedie! Sa vedem pe unde o sa mai puneti jucariile, copii! Sau si jucariile, azi, se factureaza, se iau in primire, si se arunca? Sunt jucarii de consum? Nu m-ar mira prea tare, la viteza cu care se joaca viitorul la ruleta nationala. Pe sec. Nici nu indraznesc sa privesc mai sus.
O sa spuneti: bine, domnule, nici jucarii nu mai putem sa mai facem? Made in Calicia. Suta la suta. Ecologice. Regenerabile. Demontabile. Recunosc ca nu pot sa ma pronunt. Ma depaseste problema. Mai bine ma abtin. Totusi. Nu sunt bune nici pentru lumea a III-a. O opinie sincera, si complet dezinteresata.
16 decembrie 2013
Fii primul care comentează