Ecleziastul

 

( sau Regele Solomon de la Leamna )

 

Permiteti-mi sa traiesc din amintiri

Si sa ma rog in prezent –

Sa dau afara  din casa menajeria de stiri

Si sa vorbesc tineretea, fluent –

 

Sa astept primavara. Sa merg la sat, inapoi.

Sa pun in pamant, plecaciunea din noi.

Cand rodul rasare, si din sufletul meu,

Sa ma simt Dumnezeu.

 

Poate voi mai si scrie. Nu stiu.

Poate voi mai citi. Poate voi mai vorbi.

Am vecini saraci. Dar cu sufletul viu.

Tuberculosi. Modest imbracati. Dar conjuga, inca, verbul a fi.

 

Acolo, aerul e mai bun decat la oras.

Tragi pe nari linistea din pamant.

Iti aduci aminte de covasala si cas,

Si mananci tinerete, din vant –

 

E si o Biserica. In care popa ghiceste

Viitorul din Cartea Cartilor Sfinte.

O deschide. Si spune pe romaneste:

Ce conteaza ce este? Tot inainte!

 

E drept, aceasta prezicere e platita.

Intelepciunea cere parale.

Ca sa aiba toata Imparatia Pamantului, o bucata de pita,

Si un tol, pe inima goala.

 

Bun ramas. Bun gasit. Sa ne fie revederea usoara,

Ar fi spus cei care nu au murit,

Ar fi spus cei plecati din tara, la tara –

Existenta continua. N-are nici inceput, nici sfarsit.

 

15 decembrie 2013