Vad muntii de orgolii
Si falcile sublime
ce vand in cozi divine
Taranul care vine
In piata sa isi vanda
Speranta lui de viata –
Ei pretul il coboara
Urcand a lui osanda,
Si-l tin, ca pe jivine,
Sub munca lui, semeata –
Si-atunci ne vine apa
Curentul, poate, greata,
Si acte si mai cate
Impozite straine
Ca sa traim mai bine
In jocul de-a speranta –
De fapt, se tot consuma
Din dragostea postuma
A unui mos sagalnic –
Si unii chiar si spera
Ca este vesnic darnic.
Cand el, doar le ofera
Din sine insusi, praznic…
11 martie 2014
Fii primul care comentează