Vechi surse istorice afirmă că, în timpuri îndepărtate, înainte de Potop, pe țărmul Mării Negre pe lângă Insula Șerpilor, se aflau și alte insule sau ostroave, concentrate mai ales la cele 5 guri de vărsare pe care le avea Istrul: Histria care înseamnă „Ostrovul”, Tomis sau Const-an Tiana (cel născut din zei), Callatis C-allatis (a lui Atlas), Mangalia de azi și Taudila sau Thethela, singura cetate atlantă care s-a scufundat în timpul Potopului, ruinele sale nu sunt pe țărm, ci sub apele mării.
Platon spune în dialogurile sale că: „aceste cetăți pontice întreceau tot ce înălțaseră vreodată oamenii pe planeta noastră”. Histria este „Marea Insulă a atlanților”, ostrovul care nu s-a scufundat, dimpotrivă, aluviunile aduse de Istru l-au încorporat în țărmul Mării Negre, el fiind până aproape de Evul Mediu port maritim. Platon descrie frumusețea acestei cetăți, „căci atlanții își clădeau sanctuarele, locuințele regale, arsenalele marinei, dând preț întregii lor țări”, ajungând până acolo „că au dat lucrării lor o frumusețe și niște proporții, numai vederea cărora stârnea uluire”.
Chiar în centru se afla un sanctuar consacrat lui Poseidon, loc inviolabil, împrejmuit cu o îngrăditură de aur. Capela templului pe exterior era îmbrăcată în argint, iar acroterele erau îmbrăcate în aur. În interior ,,tavanul era căptușit în întregime cu fildeș, stropit cu aur, argint și orichalc (chihlimbar), cum și o îmbrăcăminte de orichalc pentru tot ce se vedea mai încolo, adică pereți, coloane, dușumele; se aflau așezate acolo statui de aur ale zeului, în picioare pe un car tras de șase cai înaripați, pe care-i mâna, zeul fiind așa de înalt încât atingea vârful bolții tavanului, precum și un cerc de 100 de Nereide care-l înconjurau și care stăteau urcate pe delfini”.
În jurul capelei pe dinafară se aflau multe statui și numeroase ofrande aduse de particulari, „de regi din toate țările străine asupra cărora se întindea împărăția Atlanților”. Altarul era și el fastuos, prin mărime și prin lucrătură în armonie cu restul edificiului. După ce ieșeai din incintă pe cele trei porți, înspre mare, drumurile duceau în mai multe direcții și la 50 de stadii distanță de la incintă și de la port „se întindea un zid circular ce se îmbuca asupra gurii canalului de lângă mare”. Bogățiile pe care le aveau atlanții n-au mai existat vreodată la vreo altă dinastie regească, „atât belșug cum nici nu va fi altul cândva”, scrie Platon. Insula îndeplinea toate nevoile de îndestulare, pe primul loc fiind metalele, iar orichalcul era afară de aur „cel mai prețios dintre metalele cunoscute la vremea aceea”.
În timpul zeului Atlas, Imperiul Atlant a atins expansiunea maximă, dăinuind mai bine de două milenii. Cele 10 țări stăpânite de atlanți au fost: Gaita, a geților, divina; Dakia, Gadeira sau Scandia, luminoasa, este a dacilor; Ettera, Etruria sau Thirenia, a treia, a etruscilor; Keltai, a celților; Benedai, a veneților; Saxai, a sacilor, scyților; Sumerai, a șaptea, a sumerienilor; a opta Aihyptai, a egiptenilor; Nubiai, a nubienilor; Libiai, a zecea , a libienilor.
În dialoguri, Platon vorbește despre puterea atlanților: „această insulă era mai mare decât Libia și Asia la un loc…pe această insulă Atlantis se alcătuise o mare și minunată putere regală, ea stăpânea insula întreagă, precum și multe alte ostroave și părți de continent, domnea peste Lybia până către Egipt, peste Europa până la Tyrrhenia. Această putere s-a năpustit asupra țării voastre, totodată asupra țării noastre și asupra întregii întinderi cuprinse dincoace de strâmtoare, năzuind să le subjuge dintr-o lovitură”.
România se află exact în centrul imperiului atlant, este chiar nucleul primei confederații din lume. Ruinele acestei cetăți multimilenare se găsește pe teritoriul administrativ al comunei Istria, Constanța, și pe țărmul Lacului Sinoe. Săpături arheologice au început din anul 1914 sub conducerea lui Vasile Pârvan, ele continuă și azi; istoricii spun că este cea mai veche cetate pontică și cel mai vechi oraș din România, alții îl consideră din lume, fiind din perioada neolitică, adică, atlantă.
Foto: Wikipedia
