Conform prevederilor Ordinului 881/2012 al Ministerului Finanţelor Publice, începând cu exerciţiul financiar 2012, societăţile listate trebuie să întocmească situaţii financiare individuale în conformitate cu standardele internaţionale de raportare financiară (IFRS). Situaţiile financiare individuale întocmite în conformitate cu IFRS vor face obiectul auditurilor statutare începând cu 31 decembrie 2012. Mai mult, chiar dacă are loc delistarea, rămâne necesară obligativitatea întocmirii de situaţii financiare conforme cu IFRS.
Riscuri şi factori determinanţi
Trecerea la IFRS (Standardele Internaţionale de Raportare Financiară) înseamnă, în termeni simpli, că o entitate se obligă să-şi schimbe raportarea financiară din cea în conformitate cu principiile contabile pe care le foloseşte în prezent, în cea în conformitate cu IFRS. La nivelul entităţilor însă, impactul trecerii la IFRS nu va rezulta doar din diferenţele contabile, ci va fi influenţat şi de alţi factori precum:
(1) calitatea şi flexibilitatea infrastructurii de raportare financiară existente
(2) mărimea şi complexitatea organizaţiei şi
(3) efectul modificărilor contabilităţii asupra activităţii.
Din experienţa noastră practică, există riscul ca procesul de conversie la IFRS să fie considerat strict drept un exerciţiu de contabilitate. Conversiile la IFRS pot avea consecinţe nedorite, dacă nu sunt planificate în mod adecvat. Printre cele mai obişnuite se numără: neimplicarea tuturor persoanelor care deţin cunoştinţele necesare, decizii de afaceri care se iau fără a se ţine cont de consecinţele raportării financiare, nesiguranţa şi ritmul lent de întocmire a situaţiilor financiare în conformitate cu IFRS şi subestimarea cu mult a timpului necesar pentru conversie. De aceea, recomandarea noastră este ca societăţile să folosească o abordare structurată, multidisciplinară, care să acopere mai multe direcţii, cum ar fi:
– Contabilitate şi raportare – pentru identificarea diferenţelor de tratament contabil, devin necesare: identificarea opţiunilor şi sprijinul managementului în selectarea noilor politici, evaluarea iniţială a impactului asupra rezultatelor financiare şi a informaţiilor de furnizat;
– Impozitare – identificarea diferenţelor dintre contabilitatea impozitelor conform principiilor contabile statutare şi celor conform IFRS;
– Reglementare – evaluarea impactului aplicării IFRS asupra obligaţiilor de reglementare, în funcţie de industria în care entitatea îşi desfasoară activitatea (de ex.: energie şi utilităţi, telecomunicaţii, societăţi de asigurare etc.).
– Procese de afaceri, sisteme şi date – evaluarea efectelor asupra proceselor de afaceri, sistemelor şi datelor, implementarea noilor cerinţe de raportare în sistemele contabile;
– Managementul schimbării – elaborarea unei strategii de comunicare şi instruire pe baza impactului asupra capitalului uman al societăţii.
Ce face diferenţa în conversia la IFRS?
Societăţile care trebuie să întocmească pentru prima dată situaţii financiare individuale în conformitate cu IFRS, la 31 decembrie 2012, ar fi bine să înceapă în perioada imediat următoare proiectele de conversie la IFRS, luând în considerare:
– diferenţele relevante dintre IFRS şi principiile contabilităţii statutare
– efectul tranziţiei la IFRS asupra situaţiilor financiare
– efectul tranziţiei la IFRS asupra impozitelor, sistemului informatic de afaceri şi proceselor şi
– efectul aplicării IFRS asupra deciziilor de afaceri
Aceste aspecte, puse în practică, într-un timp cât mai scurt, vor asigura posibilitatea întocmirii primului set de situaţii financiare conform IFRS la sfârşitul exerciţiului 2012. Desigur, acest demers nu va fi unul uşor, având în vedere, în special, expunerea limitată a societăţilor la IFRS până în prezent şi, de asemenea, unele aspecte legislative care sunt încă destul de confuze, după cum le-am prezentat şi noi mai sus. Credem însă, cu tărie, că implementarea IFRS este o iniţiativă pozitivă a autorităţilor din România şi că întocmirea situaţiilor financiare conforme cu IFRS va aduce beneficii semnificative conducerii, acţionarilor / asociaţilor sau altor părţi interesate, ceea ce, pe termen lung, ar trebui să compenseze povara întocmirii acestora.
Fii primul care comentează