În zilele din urmă societatea mioritică a clocotit de pasiuni și proteste, două fiind motivele principale ale acestei efervescențe: Roșia Montană și maidanezii. Dacă primul subiect este relativ mai proaspăt, cel cu maidanezii are o vechime zdravănă.Problema cu acești maidanezi este actuală și acută; ba mai rău, se acutizează pe zi ce trece. Dacă numai în București sunt ca la 100000 de câini vagabonzi, probabil că în restul țării, în celelalte orașe și sate, se adună un număr halucinant, undeva către UN MILION! Soluțiile propuse pentru a rezolva această problemă ar fi cam trei și anume sterilizarea, adopția și mult hulita eutanasiere. Ar mai fi o soluție, dar propusă cam timid: RESPONSABILIZAREA! Este vorba despre responsabilizarea proprietarilor de câini, dar și a ONG-urilor care-i protejează, precum și a așa zișilor „iubitori de animale”, adică legea să le impună clar obligațiile , expuse deja în diverse reglementări, mai mult sau mai puțin respectate.De fapt vedem că stăpânii de câini își plimbă protejații fără lesă și botniță și nu adună niciodată dejecțiile acestora! Cât despre sterilizare, ce să mai vorbim, majoritatea stăpânilor de câini sar în sus de partea de sud a spatelui când aud de ea.În privința ONG-urilor protectoare ,care de fapt ne-au dovedit că luptă pentru menținerea câinilor pe străzi, aceasta fiind și justificarea existenței lor și motivul de a cere bani, și a „iubitorilor” putem constata o cvasi-totală iresponsabilitate a acestora: au plătit vreodată acestea/aceștia vreun leu despăgubire pentru daunele și suferințele îndurate de către cei mușcați de către „iubitele lor patrupede lătrătoare”, așa cum ar trebui să se întâmple în orice stat de drept? Evident că nu. Ia să fie trași la răspundere, cum e firesc, să vedeți cum dispar în ceață! Autoritățile statului, după un șir lung de bâlbâieli, se pare că-și revin la normal, în sfârșit.
Să revenim acum la celelalte soluții. Despre adopție ,ca soluție, o putem considera valabilă doar pentru exemplarele canine simpatice și amatorii de câini sunt totuși în număr limitat, oferta depășind cu mult cererea. Deci adopția rezolvă un procent mic din problemă. Sterilizarea implică o intervenție chirurgicală mult mai complicată și deci costisitoare la femele, mai puțin la masculi, dar este soluția pe termen lung, câinii sterilizați urmând să mai trăiască vreo zece ani, iar necesitatea eliminării maidanezilor de pe străzi se manifestă ACUT, ACUM! Soluția sterilizării maidanezilor umple de fapt doar niște buzunare și nu rezolvă ACUM problema. Bun, să zicem că adunăm toți câinii de pe străzi și-i cazăm în padocuri. Un simplu calcul aritmetic ne arată cam ce sume sunt necesare pentru cazarea și întreținerea celor aproximativ UN MILION de câini vagabonzi – niște sume halucinante, în comparație cu subțirimea sumelor alocate pentru bolnavii din spitale, de exemplu, sau pentru copii. Cine are acești bani disponibili și cine este de acord să-i cheltuiască pentru niște animale perfect inutile, ba chiar nocive pe deasupra? Aceasta nu este, evident, soluția, ci doar o măsură tranzitorie. Atunci care ar fi, totuși, soluția eficientă? Exact aceea atât de hulită : eutanasierea. Acum câteva decenii exista aceeași soluție, se aplica și avea rezultate, ba era și eficientă economic pentru că se valorificau pieile de câine iar restul se ducea pentru fabricarea făinii proteice. Acum intervin proteguitorii ,strigând indignați că li se încalcă dreptul la viață protejaților lor, apar acuzații de cruzime, lipsă de suflet, hainie,vai,vai,vai!!! Da, dar aceeași protectori ai câinilor uită că mănâncă zilnic carne, care provine din uciderea unor animale ce nici măcar nu fac vreun rău cuiva, așa cum fac câinii! Deci uciderea în masă a porcilor de Crăciun, măcelărirea a sute de mii de miei de Paști, asasinarea în abatoare a altor sute de mii de vite, viței, pui sau păsări este OK, nu se pune, acestea NU au dreptul la viață! Sau nici n-or fi animale (dreptul lor la viață unde este?), or fi cumva considerate…vegetale, sau chiar…roci? Maaare mister! Sau, poftim, șobolanii și șoarecii sunt exterminați de către firme specializate în…deratizare, care firme îi otrăvesc și respectivele animale mor în chinuri ; nici măcar nu e vorba de eutanasierea lor! Păi da, dar…rozătoarele sunt nocive, se zice. Adevărat, dar câinii maidanezi sunt cumva…benefici? Dar de animalele de laborator or fi auzit acești…vajnici „iubitori”?Soarta lor este și mai crudă, pentru că sunt supuse la niște experiențe deloc benefice pentru ele și la sfârșit mor în chiuri, de dragul științei. Am văzut cum respectivii „iubitori”, exclusiv de câini, desigur, au izbucnit în lacrimi când au auzit că legea cu eutanasierea câinilor a fost aprobată și promulgată, ba unii s-au și tăvălit pe jos. De ce nu izbucnesc în lacrimi la poarta abatoarelor? Au cumva tupeul să privească la groaza din ochii acelor viței, duși inexorabil spre moarte? Sau se mulțumesc să țopăie de bucurie cu ocazia înjunghierii porcului de Crăciun, bucurându-se de moartea acestuia în chinuri? Probabil că la fel se bucură și de moartea unui miel care moare în dureri atroce, sufocându-se cu beregata tăiată. Las mai la urmă o altă categorie de „iubitori” de animale și anume vânătorii. Aceștia ucid niște sălbăticiuni din pura plăcere de a ucide iar nu din vreo necesitate. Desigur că dumnealor au câini de vânătoare la moartea cărora ar vărsa lacrimi amare, nu?
Am mai văzut liste lungi de personalități politice, artistice, etc, care s-au exprimat cu mare indignare împotriva singurei soluții capabile să rezolve problema maidanezilor, fără să propună vreo alternativă valabilă, și FĂRĂ să miște un degețel sau să rostească vreun cuvințel întru apărarea celorlalte animale ASASINATE ÎN MASĂ într-un număr mult mai mare decât al totalității câinilor! Și atunci nu cumva ne întrebăm unde este normalitatea în societatea noastră și dacă nu cumva suntem bolnavi, ,rău bolnavi, printre altele și de ipocrizie?
Andrei A. RADU, 26.09.2013.
Fii primul care comentează